Sarea, ca si grasimile, a devenit una dintre obsesiile oamenilor. Trebuie tinut cont ca sarea contribuie la cresterea presiunii arteriale dar putini stiu ca acest lucru se intampla numai la 10% din persoane. La restul de 90% sunt mecanisme diferite care stau la baza hipertensiunii. Este suficient sa se verifice tensiunea dupa consumul de sare pentru a descoperi daca sunteti sensibili sau nu, sau efectuati un simplu test pentru a descoperi daca sarea trebuie sa ne preocupe cu adevarat. Oricum, daca este folosita cu moderatie, sarea nu reprezinta o problema pentru majoritatea persoanelor. Dar si aici trebuie sa facem o distinctie. Sarea cea mai periculoasa nu este cea pe care o punem in paste sau in salate, ci cea care este prezenta in abundenta in hrana industriala precum cartofii prajiti sau in produsele de panificatie.
De exemplu eu atunci cand prepar o anumita mancare si folosesc ingrediente care deja au sare, in mancare nu mai adaug sare deloc, si chiar este suficient acel continut de sare. Procentul de 75% din sarea folosita de occidentali deriva intr-adevar din sarea adaugata in cursul procesarii hranei din industriile alimentare. Numai 15% provine din sarea utilizata in bucatarie, iar 10% din sarea natural prezenta in hrana. Este poate asadar util sa-i reducem folosirea, dar este mult mai logic sa eliminam hrana procesata acolo unde este abundenta.Zaharul este adevaratul vinovat de multe neplaceri, si contrar grasimilor, a putut sa actioneze fara sa fie deranjat de-a lungul multor decenii deoarece nimeni nu suspecta ca ar fi avut ceva de-a face cu necazurile din zilele noastre. In zilele noastre folosim zeci de kilograme de zahar anual. In vremurile antice, hrana cea mai dulce era probabil mierea, dar era disponibila destul de rar si numai in anumite perioade ale anului. Astazi, in schimb, zaharul este peste tot. In afara celui pe care-l punem in cafea, prajituri si biscuiti, zaharul este prezent fara sa stim intr-o mare cantitate de alimente precum bauturile racoritoare, sucurile de fructe, somonul afumat, mustar, ketchup. Asa ca atunci cand ne uitam la continutul de grasime si sare ar trebui sa nu uitam sa vedem si continutul de zahar, pentru a putea avea un control cat de cat. Desi am vazut ca nu exista nici un echilibru in produsele din comert, unde e putina sare este multa grasime si zahar zahar, unde e mult zahar este putina sare, putina grasime si tot asa...In organismul nostru zaharul se comporta precum cleiul varsat intr-un mecanism: lipeste totul. Sau arata la o emisiune a Dr.Oz, cum zaharul in exces perforeaza vasele de sange, si ne afecteaza atat pielea, parul cat si intreg organismul. Acest proces se cheama glicatie, este ceea ce are loc atunci cand zaharul se leagata la alte proteine, le altereaza forma si le deterioreaza functionalitatea. Asadar sa invatam sa-l eliminam treptat, pe cat posibil si sa ne obisnuim la gustari mai putin dulci. Daca totusi nu reusim sa ne abtinem trebuie sa recurgem la indulcitori naturali cum ar fi stevia. Dintre zaharuri, trebuie sa acordam mai multa atentie siropului de porumb cu continut inalt de fructoza, fiind mai ieftin decat zaharul si mai usor de utilizat si de transportat, mai ales ca lichid. Introducerea acestui sirop a crescut de asemenea consumul de fructoza, instrainandu-l complet de consumul fructelor bogate in fibre si deci amplificand efectele daunatoare asupra glicemiei si secretiei de insulina